Joc cu povești în imagini pentru preșcolari: copilul pune cartonașele în ordine (început, mijloc, sfârșit), apoi ascultă povestea citită cu voce. Gratuit.
Cum se joacă
O poveste scurtă în imagini s-a amestecat. Sus sunt locuri numerotate (1, 2, 3, iar mai târziu 4 și 5), iar dedesubt așteaptă cartonașele amestecate. Copilul trage fiecare cartonaș în locul lui: ce se întâmplă mai întâi, ce urmează și ce e la sfârșit. Când un cartonaș ajunge unde trebuie, intră cu un clic și o ramă verde, iar vocea citește partea aceea din poveste. Dacă ajunge în alt loc, sare înapoi cu un indiciu: „Hmm, ce se întâmplă mai întâi?”
Când toate cartonașele sunt în ordine, începe partea magică: fiecare cartonaș țopăie pe rând, cu o notă muzicală, în timp ce vocea spune toată povestea, până la „Și povestea s-a terminat!”. Fiecare nivel are două povești.
| Niveluri | Cartonașe | Ajutor |
|---|---|---|
| 1–2 | 3 | Povestea e citită înainte, iar cartonașul 1 e deja pus |
| 3–5 | 3 | Povestea e citită înainte, cu cartonașele întoarse |
| 6–8 | 3 | Fără citire înainte: copilul găsește singur ordinea |
| 9–11 | 4 | Povestea e citită înainte |
| 12–14 | 4 | Fără citire înainte |
| 15–17 | 5 | Povestea e citită înainte |
| 18–20 | 5 | Fără citire înainte |
Poveștile sunt despre natură (omida care devine fluture, mărul din livadă de-a lungul anotimpurilor), rutine (baia, povestea, somnul), bucătărie (sandvișul, biscuiții, pâinea), creștere, construcții, vreme și mici aventuri, ca o zi la mare sau o rachetă care zboară spre Lună.
Ce învață copilul
Început, mijloc și sfârșit. Să înțelegi că o poveste are o ordine este unul dintre primii pași ai înțelegerii textului. Copilul care ordonează imagini acum va pune mai ușor în ordine, în clasa I, ideile unui text citit.
Cauză și efect. Nu poți mânca tortul înainte să-l coci, iar omul de zăpadă nu se poate topi înainte să fie făcut. Ordonarea îl pune pe copil să se gândească de ce un lucru trebuie să vină înaintea altuia, ceea ce înseamnă gândire logică în forma ei cea mai simplă.
Povestirea. După ce aude povestea întreagă, copilul are un model de povestire: propoziții scurte, legate prin „apoi” și „la sfârșit”. Mulți copii încep să povestească ei înșiși cartonașele, ceea ce le dezvoltă vorbirea mai mult decât orice exercițiu.
Ascultarea. Fiecare propoziție e citită clar și apare scrisă sub cartonașe. Copilul ascultă, privește și leagă cuvintele de imagini.
Cuvinte noi. Cocon, aluat, undiță, cutie poștală: poveștile aduc cuvinte pe care cel mic nu le aude în fiecare zi, dar le înțelege imediat datorită imaginilor.
Sfaturi pentru părinți
- Rugați-l să povestească el. După ce termină, întrebați: „Îmi spui și mie povestea?”. Ascultați fără să corectați.
- Folosiți cuvintele ordinii. „Mai întâi”, „apoi”, „după aceea”, „la sfârșit”. Spuse des, devin ale lui.
- Întrebați „de ce nu invers?”. „Putem mânca biscuiții înainte să-i coacem?” Râsul care urmează e lecția cea mai bună.
- Lăsați ajutoarele să facă treaba. La nivelurile cu povestea citită înainte, nu-l grăbiți să treacă mai departe.
- Inventați povești noi. Desenați trei imagini despre ziua lui și puneți-le împreună în ordine.
Joacă fără ecran
- Poveștile din fotografii: printați trei-patru poze dintr-o zi în familie și amestecați-le.
- Rețeta ilustrată: când gătiți împreună, desenați pașii și puneți-i apoi în ordine.
- Poveștile clasice: „Ursul păcălit de vulpe” sau „Capra cu trei iezi” pot fi desenate în patru cadre și ordonate.
- Ce s-a întâmplat azi? Seara, înainte de culcare, povestiți ziua în ordine, de la trezire la baie.
Greșeli obișnuite
Mulți copii pun ultimul cartonaș pe cel care le place mai mult, de obicei cel cu „recompensa” (tortul, fluturele). Întrebați-l ce trebuie să se întâmple înainte de asta. La poveștile despre creștere, unii încurcă mărimile; arătați-i că imaginile cresc pe rând. Mai multe jocuri de felul acesta găsiți la jocuri cu litere și cuvinte.