Sari la conținut
  1. Acasă
  2. Jocuri
  3. Jocuri de memorie și atenție
🧠 Materie

Jocuri de memorie pentru copii

Întoarce cartonașe, ține minte unde era perechea, găsește numerele în ordine. Jocuri scurte care antrenează atenția și memoria de lucru, adică exact ce folosește copilul la fiecare materie.

11 jocuri gratuite · fără cont · merg pe tabletă

Ce înseamnă memoria de lucru

Când un copil face un calcul în minte, păstrează câteva numere „pe masă” cât timp lucrează cu ele. Când citește o propoziție lungă, ține minte începutul până ajunge la sfârșit. Când primește trei instrucțiuni deodată („pune caietul în ghiozdan, ia-ți haina și vino la ușă”), le reține în ordine. Toate acestea se sprijină pe memoria de lucru, un fel de tablă mică pe care creierul scrie și șterge mereu.

Copiii mici au o tablă foarte mică. Ea crește odată cu vârsta, iar jocurile potrivite o pot folosi din plin, fără să obosească micuțul.

Tipuri de jocuri și la ce folosesc

Perechi de cartonașe. Clasicul joc de memorie: întorci două cartonașe, iar dacă se potrivesc, rămân la vedere. Pentru cei de 3–4 ani pornim cu câteva perechi de animale sau fructe. Mai târziu grila se mărește și apare strategia: copilul începe să-și amintească pozițiile în mod deliberat, nu la întâmplare.

Tabele Schulte. Numerele de la 1 la 25 împrăștiate într-un pătrat. Copilul le caută în ordine, iar ochii învață să cuprindă tot pătratul dintr-o privire. Bun pentru școlari, mai ales pentru cei care se pierd ușor pe pagină când citesc.

Sudoku pentru copii. Grile de 4×4 sau 6×6, cu simboluri sau cifre. Copilul trebuie să țină minte ce a pus deja pe rând și pe coloană, ceea ce combină memoria cu logica.

Cuvinte ascunse și puzzle-uri. Caută cuvinte într-un careu de litere, potrivește piesele unei imagini. Atenția la detalii este în centru: copilul observă forme, culori și margini.

Câteva sfaturi practice

Jucați și voi. Copiii adoră să-și bată părinții la perechi, iar voi puteți gândi cu voce tare: „Țin minte că pisica era în colț.” Așa le arătați ce înseamnă să ai o strategie.

Alegeți momentul. Jocurile de atenție merg mai bine dimineața sau după o pauză de mișcare, nu seara târziu, când copilul e obosit.

Lăsați loc greșelilor. Un copil de 5 ani care întoarce de trei ori același cartonaș nu e neatent, ci încă învață să-și organizeze căutarea. Lăudați efortul și observați progresul de la o săptămână la alta.

Memoria, în afara ecranului

Jocul „Am fost la piață și am cumpărat…”, în care fiecare jucător repetă lista și adaugă un produs, merge în mașină, în tren sau la masă. La fel de bun este „Ce lipsește?”: puneți cinci obiecte pe masă, copilul închide ochii, voi ascundeți unul. Poeziile învățate pe de rost, atât de dragi în grădinițele românești, antrenează și ele memoria. O poezie pentru serbarea de Crăciun sau de 1 Iunie, repetată câte puțin în fiecare seară, e un exercițiu de memorie mai bun decât multe aplicații.

Dacă vă place să combinați memoria cu gândirea, mergeți la jocurile de logică. Pentru cei mici, selecția pentru copii de 3–4 ani are perechi simple cu imagini mari, iar pentru școlari merită văzute și jocurile de citire.

Întrebări frecvente

Chiar îmbunătățesc jocurile de memorie memoria copilului?
Cercetările arată că exercițiul îmbunătățește mai ales performanța la sarcini asemănătoare. Câștigul principal este altul: copilul învață să fie atent, să-și facă o strategie și să nu renunțe la prima greșeală.
De la ce vârstă poate juca perechi de cartonașe?
Pe la 3 ani, cu 4–6 cartonașe. La 5–6 ani mulți copii se descurcă cu 12–16 cartonașe, iar școlarii pot trece la grile mari sau la variante cu timp.
Ce este un tabel Schulte?
Un pătrat cu numere amestecate pe care copilul trebuie să le atingă în ordine, cât mai repede. Antrenează privirea, atenția și viteza de reacție și este folosit de mult timp în școli și la pregătirea cititului rapid.
Ce fac dacă copilul uită foarte repede ce i se spune?
Dați instrucțiunile pe rând, câte una, și cereți-i să le repete. Jocurile de memorie ajută, dar dacă vă îngrijorează, discutați cu educatoarea, cu învățătoarea sau cu medicul de familie.