Joc de memorie pentru preșcolari: copilul se uită la raft, cortina se închide, un obiect dispare, iar el trebuie să spună ce lipsește. Gratuit, cu voce.
Cum se joacă
Pe un raft mic stau câteva jucării, fructe, animale sau mașinuțe. Copilul are câteva secunde să se uite atent (un cerc galben cu doi ochișori arată cât timp mai are). Apoi o cortină roșie de teatru se trage cu un fâșâit. În spatele ei, un obiect se furișează afară. Cortina se deschide din nou, iar vocea întreabă: „Ce lipsește?”
Jos pe ecran sunt butoane mari cu imagini. Unul dintre ele e obiectul care a dispărut, celelalte n-au fost niciodată pe raft. Când copilul atinge imaginea bună, obiectul zboară înapoi la locul lui, cu scântei. Fiecare nivel are trei runde, de fiecare dată cu altă temă.
| Niveluri | Ce se schimbă |
|---|---|
| 1–5 | 3–5 obiecte. Un loc gol cu semn de întrebare arată unde a fost ceva. |
| 6–10 | 4–6 obiecte. Raftul se strânge, deci nu mai rămâne niciun gol ca indiciu. |
| 11–13 | Dispar două obiecte deodată. Copilul trebuie să le găsească pe amândouă. |
| 14–18 | În spatele cortinei, totul se amestecă și își schimbă locul. |
| 19–20 | Până la 8 obiecte, două lipsă, amestecate, și mai puțin timp de privit. |
Ce învață copilul
Memoria vizuală. Ca să observe ce lipsește, copilul își face în minte o fotografie a raftului întreg și o compară cu ce vede. Această fotografie mentală ține de memoria de lucru, aceeași de care are nevoie acasă când îi spui „ia-ți pantofii și adu-ți geaca”. „Ce lipsește?” este, de altfel, unul dintre jocurile cele mai iubite la grădiniță, făcut de obicei cu jucării puse pe o măsuță și acoperite cu o eșarfă.
Atenția voită. Timpul de privit e scurt, așa că cel mic află repede că o privire atentă dă roade. La primele niveluri îl puteți vedea arătând cu degetul fiecare obiect. E o strategie foarte bună și exact ce răsplătește jocul.
Deosebirea lucrurilor. Când raftul se amestecă, locul nu mai ajută. Copilul trebuie să-și amintească obiectele după formă și culoare. A observa diferențe mici între imagini e un pas important spre recunoașterea literelor.
Cuvinte noi. Când copilul găsește obiectul, vocea îl numește: „Ananasul!”. Cuvântul auzit chiar în clipa în care copilul e concentrat pe imagine se reține ușor, mai ales pentru cuvinte care nu apar în fiecare zi, cum ar fi kiwi, trompetă sau omidă.
Răbdarea și încrederea. Răspunsurile greșite pur și simplu dispar, iar copilul încearcă din nou. Faptul că termină fiecare nivel, chiar și din câteva încercări, îi arată că merită să se gândească.
Sfaturi pentru părinți
- Numiți obiectele împreună înainte să se închidă cortina. „Avem un măr, o pară și o banană.” Cuvintele spuse îl ajută să țină minte, iar mai târziu va face singur asta în gând.
- Încurajați arătatul cu degetul. E o strategie bună, pe care o folosesc și adulții când memorează.
- Nu dați răspunsul. Dacă se blochează, întrebați: „Ce fructe erau? Care e galben?”
- Jucați pe rând. Lăsați-l din când în când să vă verifice pe voi. Copiii adoră să-și prindă părinții greșind.
- Câteva niveluri ajung. Memoria obosește repede la 3–4 ani. Mai bine o sesiune scurtă în fiecare zi decât una lungă.
Joacă fără ecran
- Tava cu obiecte: puneți pe o tavă 4–5 obiecte din casă, acoperiți-le cu un prosop și scoateți unul.
- Ce s-a schimbat la mine? Scoateți-vă ceasul sau puneți-vă o agrafă și lăsați-l să ghicească ce e diferit.
- Masa de dimineață: după micul dejun, întrebați-l ce a fost pe masă.
- Memoria din mașină: după ce treceți pe lângă un parc, întrebați ce a văzut acolo.
Greșeli obișnuite
La nivelurile cu amestec, unii copii aleg obiectul care era în locul acum ocupat de altul. Spuneți-i că locurile s-au schimbat și că trebuie să se gândească la lucruri, nu la locuri. Când dispar două obiecte, mulți îl găsesc pe primul și apoi ghicesc. Încurajați-l să se uite din nou la raft. Alte jocuri care antrenează memoria găsiți la jocuri de memorie.