Joc cu culori pentru preșcolari: copilul pune jucăriile în cutia de aceeași culoare și aude numele fiecărei culori. Nuanțe deschise și închise, gratuit.
Cum se joacă
Sus, pe o creangă, stă un cameleon mic, iar lângă el e o grămadă de jucării colorate: baloane, mingi, stele, inimioare, flori, peștișori, căni și mașinuțe. Jos sunt cutii mari, fiecare de altă culoare. Copilul trage fiecare jucărie în cutia cu aceeași culoare. Când ridică o jucărie, cameleonul se face de culoarea ei și vocea spune numele culorii. Dacă jucăria ajunge în cutia bună, sare vesel înăuntru. Dacă nu, se întoarce la loc, iar vocea îi spune blând ce culoare are: „E roșu! Găsește cutia roșie!”
Cei care încă nu trag cu degetul pot atinge jucăria și apoi cutia. Butonul cu difuzorul din colț repetă indicația oricând.
| Niveluri | Ce se schimbă |
|---|---|
| 1–3 | Două culori o dată (roșu, albastru, galben) |
| 4–6 | Toate cele trei culori de bază |
| 7–9 | Apar verdele, portocaliul, movul și rozul |
| 10–12 | Cinci, apoi șase cutii, inclusiv maro |
| 13–15 | Nuanțe deschise și închise de albastru, verde și mov |
| 16–20 | Bandă rulantă: jucăriile trec prin fața copilului și trebuie prinse |
Ce învață copilul
Numele culorilor. La 2–3 ani, copiii recunosc de obicei culorile înainte să le poată numi. Jocul leagă cele două lucruri: copilul potrivește cu ochii și aude cuvântul în aceeași clipă, de mai multe ori pe nivel. În română mai e un amănunt: culoarea se schimbă după cuvântul pe care îl însoțește („balon roșu”, „cutia roșie”). Copilul aude ambele forme fără nicio explicație și le preia firesc.
Sortarea. Să pui la un loc lucrurile care au ceva în comun este una dintre primele cărămizi ale matematicii și ale gândirii logice. Jucăriile sunt toate diferite, dar regula e una singură: aceeași culoare. Copilul învață astfel să se uite la o singură însușire și să le lase deoparte pe celelalte, cum ar fi forma. La grădiniță, activitățile de sortare după culoare apar încă de la grupa mică.
Diferențele fine. Nivelurile cu nuanțe pun o întrebare mai grea: ambele cutii sunt albastre, dar una e deschisă și cealaltă închisă. Ochiul care prinde diferențe mici va fi de folos mai târziu, când copilul va deosebi litere și cifre care seamănă.
Mâna și ochiul. Apăsarea, ținerea și mutarea degetului până la o țintă întăresc controlul mâinii, de care va avea nevoie la desen și, mai încolo, la scris. Banda rulantă adaugă puțin simț al momentului potrivit.
Sfaturi pentru părinți
- Spuneți culorile odată cu jocul. Când cameleonul se face roșu, spuneți împreună „Roșu!”. Repetat cu voce tare, cuvântul rămâne.
- Căutați „deschis” și „închis” prin casă. „Blugii tăi sunt albastru închis, cerul e albastru deschis.” După o asemenea discuție, nivelurile cu nuanțe devin mult mai ușoare.
- Lăsați-l să aleagă între tras și atins. Atingerea e un început foarte bun, iar tragerea vine singură mai târziu.
- Nu-l grăbiți la banda rulantă. Nu există cronometru și jucăriile revin mereu. Încurajați-l să aștepte jucăria în loc să se repeadă.
- Opriți-vă după o reușită. La vârsta asta, două-trei niveluri sunt o sesiune foarte bună.
Joacă fără ecran
- Rufe pe culori: lăsați-l să sorteze șosetele sau prosoapele mici în grămezi după culoare. E o treabă de om mare, iar copiii mici o iau foarte în serios.
- Vânătoarea de culori: „Găsești ceva galben în bucătărie?” Schimbați rolurile și lăsați-l și pe el să aleagă culoarea.
- Sortare la gustare: cuburi, nasturi mari sau bucăți de fructe puse în boluri după culoare.
- Amestecul de acuarele: pentru cei de 4 ani, galben cu albastru face verde. Așa înțeleg de unde vin culorile noi.
Greșeli obișnuite
Pe unele ecrane, verdele deschis și albastrul deschis seamănă destul de mult. Dacă le încurcă, puneți-le una lângă alta și numiți-le împreună. Se mai întâmplă ca un copil să sorteze după obiect („toate mingile aici!”). Asta arată că gândește deja în categorii, așa că lăudați-l și amintiți-i doar că azi regula e culoarea. Alte jocuri de acest fel găsiți în secțiunea jocuri cu forme și culori.