Atenție și concentrare: cum ajuți un copil care se distrage ușor
Cât poate sta atent un copil la fiecare vârstă, de ce unii se distrag atât de ușor și ce poți face concret acasă pentru teme, rutine și joacă fără bătăi de cap.
E marți, ora patru și jumătate. Copilul tău de opt ani „face” de patruzeci de minute o fișă cu zece exerciții de matematică. În timpul ăsta și-a ascuțit creionul de trei ori, a descoperit o pată foarte interesantă pe masă, s-a întrebat cu voce tare dacă rechinii dorm, s-a dus să bea apă și a terminat două exerciții.
Dacă îți sună cunoscut, nu ești singur. Copilul care se distrage ușor e una dintre cele mai frecvente griji pe care părinții le aduc la ședințele cu învățătoarea. Atenția crește însă odată cu vârsta, iar acasă poți face destul de multe ca să o ajuți.
Din ce e făcută atenția
Vorbim despre atenție ca despre un singur lucru, dar sunt de fapt mai multe:
- Atenția susținută: rămâi concentrat pe o sarcină o perioadă.
- Atenția selectivă: ignori distragerile ca să te concentrezi pe ce contează.
- Comutarea atenției: muți atenția de la un lucru la altul când e nevoie.
- Atenția distributivă: te ocupi de două lucruri deodată, ceea ce e greu pentru oricine și cu atât mai mult pentru copii.
Atenția e strâns legată de funcțiile executive, care se dezvoltă încet pe parcursul copilăriei, printre ele memoria de lucru și autocontrolul.
Ce e realist la fiecare vârstă
Durata atenției diferă enorm de la un copil la altul și de la o sarcină la alta. Un copil de șase ani care nu poate sta cinci minute la o fișă poate construi o oră întreagă din piese de lego. Interesul contează mult. Cu această rezervă, iată cam ce e obișnuit la sarcinile propuse de un adult:
3-4 ani. Câteva minute odată. Așteaptă-te la multă mișcare și la schimbări dese de activitate.
5-6 ani. Mai mult, mai ales la activitățile cu mâinile. Are încă nevoie de pauze și de mișcare.
7-8 ani. Poate sta la teme o perioadă rezonabilă, cu aduceri aminte. Devine agitat după mult stat pe scaun.
9-10 ani. Se descurcă mai bine cu sarcinile lungi, mai ales dacă sunt împărțite în bucăți.
11-13 ani. Se poate concentra mai mult, dar telefonul, prietenii și oboseala concurează serios pentru atenția lui.
Dacă te aștepți ca un copil de cinci ani să stea nemișcat treizeci de minute, o să fiți amândoi frustrați.
De ce își pierd copiii concentrarea
Înainte să încerci să repari concentrarea, caută cauzele.
- Oboseala. Somnul influențează mult atenția. Un copil prea obosit pare de multe ori hiperactiv, nu somnoros.
- Foamea. O gustare înainte de teme poate schimba totul.
- Prea greu sau prea ușor. Dacă sarcina îl depășește, copilul „pleacă”. Dacă e plictisitoare și ușoară, la fel.
- Instrucțiuni neclare. Dacă nu știe ce are de făcut, poate părea distras când de fapt e blocat.
- Neliniștea. Grijile ocupă loc în minte. Un copil care se teme de matematică își poate „pierde concentrarea” ca să o evite.
- Mediul. Televizorul pornit în fundal, frații care se joacă alături, un telefon care vibrează.
- Prea puțină mișcare. Mulți copii se concentrează mai bine după ce au alergat puțin.
Ce poți face concret acasă
Pregătește locul
- Lasă pe masă doar ce trebuie pentru sarcina respectivă.
- Oprește televizorul. Telefoanele și tabletele merg în altă cameră.
- Unii copii lucrează mai bine cu muzică liniștită în fundal, alții au nevoie de liniște. Experimentați.
- Pregătiți dinainte creioanele ascuțite, guma și apa, ca să nu existe motive de ridicat de pe scaun.
Împarte sarcina în bucăți
Zece exerciții par fără sfârșit. Cinci par posibile. Două par floare la ureche.
Acoperă o parte din fișă cu o foaie, ca să se vadă doar câteva exerciții. Când le termină, descoperă următoarele. Trucul acesta simplu merge surprinzător de bine.
Folosește un cronometru
Perioadele scurte de lucru, cu pauze între ele, ajută mulți copii. Pentru cei mici, încearcă cinci-zece minute de lucru, apoi două minute de mișcare. Cei mai mari pot lucra în reprize de cincisprezece-douăzeci de minute. Un cronometru vizual, la care vede cum trece timpul, îi ajută pe copiii cărora le e greu să estimeze cât durează lucrurile.
Lasă loc pentru mișcare
- Câteva sărituri între cuvintele de la dictare.
- Lasă-l să lucreze în picioare, la blat.
- O pernă de echilibru, o bandă elastică pentru picioare sub masă sau o minge de strâns în mână.
- Ieșiți afară la joacă înainte de teme, nu după.
Mișcarea nu e o recompensă pentru concentrare. Pentru mulți copii, e chiar ce face concentrarea posibilă.
Dă instrucțiuni pe care le poate ține minte
- Prinde-i privirea înainte să-i spui ce are de făcut.
- Fii scurt: unul sau doi pași.
- Roagă-l să repete ce i-ai spus.
- Pentru rutinele lungi, fă liste.
Observă și numește concentrarea
Când reușește să se concentreze, spune-i exact ce ai văzut: „Ai lucrat zece minute întregi fără să te ridici. Asta înseamnă să fii concentrat.” Copiii nu știu de multe ori cum se simte atenția până nu le-o arată cineva.
Ai grijă de somn și de timpul petrecut afară
O oră de culcare constantă, ecranele închise cu mult înainte de somn și joaca zilnică afară sprijină atenția. Sunt răspunsuri plictisitoare, dar contează mai mult decât orice truc.
Jocuri și activități care antrenează atenția
Unele jocuri le cer copiilor să se uite cu atenție, să caute detalii și să rămână concentrați o perioadă scurtă. Fac exercițiul plăcut.
Fără ecran:
- „Văd ceva…” la plimbare și în mașină.
- Găsește diferențele în cărțile cu activități.
- Puzzle-urile, care cer să privești mult timp cu atenție.
- Plimbarea cu urechile: vă opriți și numărați câte sunete diferite auziți.
- Statuile și „Simon spune”, care exersează ascultatul și oprirea.
Pe SmartySHIB găsești jocuri cu două imagini de comparat, tabelul Schulte (cauți numerele în ordine pe o grilă, un exercițiu clasic de atenție), jocuri în care observi ce a dispărut, careuri de cuvinte, jocul cu culoarea cernelii care te obligă să reziști răspunsului automat, nonograme care răsplătesc atenția răbdătoare și jocuri cu umbre pentru cei mici. Le găsești la jocuri de memorie și atenție și pe pagina atenție și concentrare. Păstrează sesiunile scurte. Zece minute de joacă atentă valorează mai mult decât patruzeci de minute de privit în gol.
O precizare: copiii progresează la jocurile pe care le exersează, iar asta le poate da încredere și rezistență. Dovezile că doar jocurile de atenție aduc schimbări mari la clasă sunt însă amestecate. Gândește-te la ele ca la o bucată plăcută dintr-un plan mai mare, care include somnul, mișcarea, rutina și un loc de lucru potrivit.
O rutină pentru teme
Iată o rutină care merge în multe familii:
- Gustare și mișcare (15-20 de minute după școală).
- Pregătirea: masa liberă, rechizitele la îndemână, dispozitivele departe.
- Planul: vă uitați ce e de făcut și stabiliți ordinea. Începeți cu ceva ușor de dus la capăt.
- Repriza de lucru: 10-20 de minute, în funcție de vârstă.
- Pauza de mișcare: 2-5 minute.
- Repetați până terminați.
- Verificați împreună și pregătiți ghiozdanul pentru a doua zi.
Când să ceri mai mult ajutor
Mulți copii se distrag din când în când. Merită să vorbești cu medicul pediatru sau cu învățătoarea dacă:
- Problemele de atenție apar peste tot (acasă, la școală, la activități)
- Îi afectează învățatul, prieteniile sau viața de familie
- Copilul pare și foarte impulsiv sau neobișnuit de agitat față de colegi
- Copilul pare frustrat sau trist din cauza asta
ADHD este o explicație posibilă, dar la fel pot fi problemele de vedere sau de auz, somnul, anxietatea sau tulburările de învățare. O evaluare făcută de specialiști (medic, psiholog) lămurește ce se întâmplă.
Ai răbdare și cu tine
E obositor să ajuți un copil care se distrage ușor. Vor fi seri în care fișa pur și simplu nu se termină. E în regulă. Progresul vine încet, din schimbări mici, făcute constant. Peste un an, s-ar putea să ridici ochii și să-ți dai seama că copilul tău s-a așezat, și-a făcut temele fără ca tu să fi spus vreun cuvânt.