Sari la conținut
  1. Acasă
  2. Jocuri
  3. Jocuri despre științe și natură
  4. Simulatorul de orbite

Simulatorul de orbite · joc educativ · Științe și natură

Simulatorul de orbite

Alege viteza de lansare cu cursorul (iar mai târziu și unghiul), apoi apasă Lansează. Urmărește traiectoria portocalie: prea încet se prăbușește, prea repede zboară departe, iar la viteza potrivită rămâne pe orbită.

De la 10 ani20 de niveluri🔊 Sunet🗣️ Voce
👶 De la 10 ani 🏁 20 de niveluri 🔊 Efecte sonore 🗣️ Citește cu voce tare 📱 Merge pe tabletă 🆓 Gratuit, fără cont

Simulator gratuit de orbite pentru copii de 10–13 ani: lansează sateliți cu gravitație reală, intră pe orbită, evadează și prinde o lună în mișcare.

Cum se joacă

Un satelit stă în punctul de lansare, iar o săgeată albastră arată încotro va zbura. Copilul alege viteza de lansare cu un cursor (viteza reală, în km/s, apare pe ecran), iar mai târziu și unghiul. Apasă Lansează, iar dâra portocalie arată drumul pe care îl trage gravitația. Pe ecran apar mereu, pentru comparație, viteza circulară și viteza de evadare.

Niveluri Misiunea
1–3 Orice orbită, apoi o orbită circulară, apoi una mai rapidă, mai aproape de Soare
4–6 Întinzi orbita într-o elipsă care atinge un inel exterior sau coboară la un inel interior
7–8 Evadare completă, apoi evadare cu viteza minimă posibilă
9–10 Folosești unghiul de lansare ca să atingi un inel și să lovești o cometă
11–13 Alegi momentul lansării ca să prinzi o lună în mișcare
14–16 Praștii gravitaționale pe lângă o planetă mare care se mișcă
17 Verifici a treia lege a lui Kepler: cu cât durează mai mult o orbită de 4 ori mai îndepărtată?
18 O stea cu masa dublă: găsești noua viteză circulară
19–20 Misiuni cu combustibil limitat

La primele niveluri apare o previzualizare punctată a primei părți a drumului. La misiunile cu ținte în mișcare previzualizarea rămâne, pentru că dificultatea e momentul lansării. Stelele depind de numărul de lansări: o reușită din prima sau a doua încercare aduce trei stele. Nu poți pierde definitiv un nivel, deci experimentele sunt binevenite.

Ce învață copilul

Orbita înseamnă cădere. Cea mai importantă idee din fizica spațiului este că o orbită e un echilibru între cădere și mișcarea în lateral. Când vede lansările lente prăbușindu-se și pe cele rapide zburând departe, copilul înțelege.

Viteza și forma orbitei. Puțin peste viteza circulară, cercul se întinde într-o elipsă care ajunge mai departe. Puțin sub ea, orbita coboară spre interior. Exact așa își schimbă orbita navele spațiale.

Viteza de evadare și √2. Copilul descoperă că evadarea cere mereu cam de 1,41 ori viteza circulară. Când vede același raport și la Pământ (7,9 față de 11,2 km/s), înțelege că fizica urmează reguli, nu noroc.

Legile lui Kepler. La nivelul 17 copilul prezice, apoi măsoară, că o orbită de patru ori mai mare durează de opt ori mai mult, pentru că pătratul perioadei crește ca și cubul distanței. A prezice și a verifica e metoda științifică în forma ei cea mai frumoasă.

Praștia gravitațională. Arată că mișcarea e relativă: o navă poate câștiga viteză „căzând” spre o planetă care se îndepărtează de ea.

Sfaturi pentru părinți

  1. Începeți cu o presupunere. Înainte de fiecare lansare întrebați „Se prăbușește, rămâne pe orbită sau evadează?” și comparați cu ce se întâmplă.
  2. Schimbați un singur lucru pe rând. La nivelurile cu unghi, păstrați viteza și încercați câteva unghiuri. Așa izolează cercetătorii variabilele.
  3. Folosiți numerele. Viteza circulară în jurul Pământului, 7,9 km/s, înseamnă cam 28.000 km/h. Comparați cu o mașină pe autostradă sau cu un avion.
  4. Răbdare la nivelurile cu momentul lansării. Prinderea lunii și praștiile pot cere câteva încercări. Fiecare ratare spune dacă trebuie lansat mai devreme sau mai târziu.
  5. Povestiți despre Dumitru Prunariu. Primul și singurul cosmonaut român a zburat în spațiu în 1981. Copiii sunt adesea uimiți că a fost și el pe o orbită ca cele din joc.

Activități fără ecran

Învârtiți o minge legată de o sfoară (afară, cu grijă) și dați-i drumul: zboară în linie dreaptă, ceea ce arată de ce e nevoie de o forță care trage mereu ca să existe o orbită. Desenați elipse cu două pioneze și o buclă de sfoară. Într-o seară senină, căutați Stația Spațială Internațională trecând pe cer: înconjoară Pământul cam la fiecare 90 de minute, cu aproximativ 7,7 km/s.

Greșeli frecvente

  • Lansarea drept în sus. O rachetă îndreptată direct în afara planetei cade înapoi. Orbitele au nevoie de viteză în lateral.
  • Credința că mai repede e mereu mai bine. Prea multă viteză înseamnă evadare. Multe misiuni cer exact viteza potrivită.
  • Țintirea lunii în loc de locul în care va fi. Luna se mișcă tot timpul, deci ținta e poziția ei viitoare.

Jocul face parte din jocurile despre științe și natură de pe SmartySHIB.

Întrebări frecvente

Fizica din joc este reală?
Da. Jocul folosește gravitația care scade cu pătratul distanței, ca în realitate. De aceea apar elipsele, viteza de evadare egală cu √2 × viteza circulară și a treia lege a lui Kepler, exact ca în manualele de fizică și astronomie.
Ce este viteza de evadare?
Viteza minimă cu care un obiect scapă definitiv de gravitația unei planete sau a unei stele. Pentru Pământ, viteza circulară lângă suprafață e de aproximativ 7,9 km/s, iar cea de evadare de 11,2 km/s. Raportul e mereu în jur de 1,41.
Ce este praștia gravitațională?
O manevră prin care o navă trece pe lângă o planetă în mișcare și câștigă viteză fără combustibil. Sondele Voyager au folosit-o ca să ajungă la marginea Sistemului Solar. În joc, copilul o încearcă la nivelurile 14–16.
La ce vârstă se potrivește?
De la 10 ani, pentru copiii pasionați de spațiu. Fizica se începe în România în clasa a VI-a, iar gravitația și mișcarea circulară vin mai târziu, deci jocul construiește intuiția din timp.

Jocuri asemănătoare cu Simulatorul de orbite

Mai multe jocuri despre științe și natură →