Joc gratuit de programare pentru copii de 8–12 ani: dă-i robotului comenzi de mers, întoarcere, repetă și dacă, apoi scrie un program bun pentru orice labirint.
Cum se joacă
Un robot mic și portocaliu stă la intrarea în labirint, iar la ieșire așteaptă un steag în carouri. Copilul nu conduce robotul direct. Construiește un program, adică un șir de blocuri-comandă pe care robotul le execută unul câte unul când se apasă Pornește. Săgeata de pe robot arată încotro privește, iar asta contează, pentru că „întoarce-te la stânga” depinde de direcția în care e deja orientat.
Dacă robotul se lovește de zid, se oprește înainte de steag sau se învârte în cerc, clipește roșu și se întoarce la start. Copilul poate atinge orice bloc din program ca să mute cursorul acolo, să insereze un bloc nou sau să șteargă unul. Butonul cu țestoasa schimbă viteza pentru labirinturile lungi, iar becul dă un indiciu. Fiecare labirint e generat din nou, așa că reluarea unui nivel înseamnă o problemă nouă, nu un răspuns învățat pe de rost.
| Niveluri | Ce apare nou | Ideea din spate |
|---|---|---|
| 1–3 | Mergi, stânga, dreapta | Secvența: instrucțiuni exacte, pas cu pas |
| 4–6 | Blocul Repetă, cu limită de blocuri | Bucla: spui o dată, se execută de mai multe ori |
| 7–9 | Bucle în bucle (scări, zigzaguri, șerpi) | Tipare în interiorul altor tipare |
| 10–12 | „Repetă până la steag” și blocurile „dacă” | Condiția: robotul decide singur |
| 13–15 | Un program pentru două labirinturi deodată | Scrierea unui algoritm general |
| 16–20 | Trei labirinturi mai mari, un program | Testarea algoritmului pe mai multe cazuri |
Ce învață copilul
Precizia. Calculatorul face exact ce îi spui, nu ce ai vrut să spui. Un pas în plus sau o întoarcere uitată și robotul ajunge în zid. Copilul învață să-și verifice instrucțiunile înainte să le pornească.
Buclele. Când un drum are nouă pași înainte, nu mai pui nouă blocuri, ci un „repetă de 9 ori”. Limita de blocuri de la nivelurile 4–6 îl obligă să caute tiparul care se repetă. Mai târziu descoperă bucla în buclă, una dintre ideile care par grele la început și apoi devin naturale.
Condițiile. Blocurile „dacă e zid în față” sau „dacă e liber în stânga” îl învață pe copil că un program poate reacționa la ce găsește. Robotul nu mai urmează o listă, ci ia decizii.
Gândirea algoritmică. Ultimele niveluri cer un singur program care să funcționeze pe două sau trei labirinturi diferite. Aici se vede diferența dintre o rezolvare și un algoritm: rezolvarea merge o dată, algoritmul merge mereu.
Depanarea. Când programul nu merge, copilul urmărește robotul pas cu pas și găsește blocul greșit. Răbdarea asta e jumătate din meseria unui programator.
Sfaturi pentru părinți
- Cereți-i să explice programul cu voce tare. „Robotul merge trei pași, se întoarce la dreapta…” Când spune pașii, își dă seama singur de greșeli.
- Nu-i dați răspunsul. Întrebați: „Unde s-a oprit robotul? Ce bloc se executa atunci?”
- Lăudați programele scurte. Un program cu mai puține blocuri, care merge, e mai elegant. Stelele răsplătesc exact asta.
- Puneți-vă în locul robotului. Pe holul casei, copilul vă dă comenzi, iar voi le executați exact, chiar dacă vă duc în perete.
Activități fără ecran
- Robotul din sufragerie. Desenați un labirint cu bandă adezivă pe podea. Un membru al familiei e robotul, celălalt scrie programul pe cartonașe cu săgeți.
- Rețeta ca algoritm. Scrieți împreună pașii pentru un sandviș. Apoi urmați-i literal și vedeți ce lipsește.
- Labirint pe hârtie. Copilul desenează un labirint și încearcă regula mâinii stângi cu creionul.
Greșeli frecvente
- Stânga robotului, nu a copilului. Când robotul privește în jos, stânga lui e dreapta noastră. Merită rotită tableta sau capul.
- Bucla pusă prea larg. Dacă blocul de sfârșit e pus prea târziu, se repetă mai mult decât trebuie. Copilul verifică ce e între 🔁 și ⤴.