Simțul numerelor la preșcolari: idei simple pentru primii pași în matematică
Ce este simțul numerelor, ce pot face de obicei copiii de 3-5 ani și ce activități și jocuri de zi cu zi îi ajută la numărat, comparat și primele socoteli.
Copilul tău de patru ani numără până la douăzeci, tare, pe bancheta din spate, foarte mândru. Apoi pui cinci biscuiți pe masă și îl întrebi câți sunt, iar el numără „unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte”, atingând unii biscuiți de două ori și sărind peste alții.
E perfect normal. Să reciți numerele și să le înțelegi sunt două lucruri diferite. Al doilea, felul în care copilul începe să priceapă ce înseamnă numerele, e ceea ce specialiștii numesc simțul numerelor, iar abilitățile timpurii cu numere sunt strâns legate de cât de ușor merge matematica mai târziu, la școală.
Ce cuprinde simțul numerelor
Nu e o singură abilitate. E un mănunchi de lucruri care cresc împreună:
- Numărarea obiect cu obiect: atingi fiecare obiect o singură dată, spunând un singur număr.
- Ultimul număr spune totalul: înțelegi că numărul la care te-ai oprit îți spune câte sunt. („Unu, doi, trei, patru. Patru biscuiți!”)
- Recunoașterea dintr-o privire: vezi imediat grupele mici, fără să numeri, cum sunt punctele de pe zar.
- Compararea: știi care grupă are mai multe, mai puține sau la fel de multe.
- Ordinea numerelor: ce vine înainte și după, și faptul că 8 e mai mare decât 3.
- Compunerea și descompunerea: vezi că 5 poate fi 4 și 1 sau 3 și 2.
- Legătura dintre cifră și cantitate: știi că semnul „6” înseamnă șase lucruri.
Niciunul nu cere fișe de lucru. Cresc cel mai bine din obiecte concrete, mânuite și discutate.
La ce să te aștepți pe vârste
Fiecare copil e altfel, așa că ia reperele acestea doar orientativ.
Pe la 3 ani
- Recită câteva numere, adesea amestecate
- Începe să numere corect grupe mici (1-3)
- Înțelege „mai mult” când diferența e evidentă
- Recunoaște unul, două, poate trei obiecte fără să numere
Pe la 4 ani
- Numără obiecte până la vreo 10, obiect cu obiect
- Începe să priceapă că ultimul număr spus e totalul
- Compară două grupe și spune care are mai multe
- Recunoaște câteva cifre scrise
Pe la 5 ani
- Numără până la 20 și mai departe și poate număra un set cerut („Dă-mi șapte cuburi”)
- Știe ce vine după un număr fără să o ia de la unu
- Recunoaște dintr-o privire până la cinci, mai ales în aranjamente cunoscute, ca pe zar
- Începe să adauge și să ia obiecte, în joacă
Pentru mai multe idei la fiecare etapă, vezi paginile pentru copiii de 3 ani, 4 ani și 5 ani.
Activități de zi cu zi care construiesc simțul numerelor
Cele mai bune activități se ascund în ziua ta obișnuită.
Numărați lucruri care contează pentru el
- Numărați treptele când urcați.
- Numărați boabele de strugure puse pe farfurie. „Hai să punem cinci pentru tine și cinci pentru mine.”
- Numărați săriturile, bătăile din palme, loviturile de minge.
- Numărați invers până la lansare: „Cinci, patru, trei, doi, unu, start!” (Numărarea inversă e o abilitate subestimată.)
Când numără obiecte, încurajează-l să le atingă sau să le mute pe fiecare. Ajută și să le așeze în linie. După ce a numărat, întreabă: „Deci câte sunt?” Întrebarea asta îl învață că ultimul număr e totalul.
Comparatul
- „Cine are mai multe afine, tu sau eu? De unde știi?”
- „Care turn e mai înalt?”
- „Sunt mai multe linguri sau mai multe furculițe în sertar?”
Încurajează-l să explice. „Eu am mai multe pentru că am un rând lung” e începutul raționamentului matematic.
Privirile rapide
Arată-i câteva degete, câteva buline sau câteva jucării doar o secundă, apoi ascunde-le. „Câte ai văzut?” Așa se antrenează recunoașterea dintr-o privire. Jocurile cu zaruri sunt perfecte, pentru că cei mici învață repede aranjamentele de puncte.
Compunerea și descompunerea numerelor
Ține în mână cinci jucării mici. Ascunde câteva la spate. „Am avut cinci, acum vezi două. Câte s-au ascuns?” Jocul ăsta simplu construiește o primă înțelegere a adunării și a scăderii.
Un șir de cinci căsuțe (sau două rânduri de câte cinci, adică zece) e o unealtă minunată. Desenează-l pe hârtie și umple-l cu nasturi. Copilul începe să vadă „șapte” ca „cinci și încă doi”.
Bucătăria și gustările
Linguri de făină măsurate, două ouă sparte, patru tacâmuri puse pe masă, biscuiți împărțiți. Matematica din bucătărie se face cu mâinile, iar copiilor le place responsabilitatea.
Jocurile de masă
Jocurile simple de cursă, cu un singur zar și un traseu numerotat, ajută cunoștințele despre numere ale copiilor mici, arată cercetările, pentru că ei văd, spun și parcurg numerele în ordine. „Nu te supăra, frate” și „Șerpi și scări” sunt grozave. Numărați mutările cu voce tare, împreună.
Cum vorbești despre numere cu un preșcolar
Folosirea firească a cuvintelor legate de numere contează mult. Încearcă:
- „Ai trei mașinuțe. Dacă îți mai dau una, câte o să ai?”
- „Erau cinci rățuște și două au plecat înot.”
- „Pantofii vin în pereche. Adică doi.”
- „Ne trebuie mai mult de atât. Mult mai mult.”
- „Ce e mai greu, mărul sau bobul de strugure?”
Cuvinte ca mai mult, mai puțin, la fel, mai mare, mai mic, primul, ultimul, următorul, înainte și după sunt toate vocabular matematic timpuriu. La grădiniță, educatoarele lucrează exact cu ele la activitățile matematice.
Jocuri care ajută
Sesiunile scurte și jucăușe pe ecran pot întări ce face copilul cu obiectele din jur. Pe SmartySHIB, pentru preșcolari, sunt jocuri cu buburuze ale căror buline le numeri, baloane cu cifre de potrivit cu cantitățile, grupe de comparat, un joc de mare și mic pentru cei mai mici, un coș cu alimente de numărat și sortat, mere care apar și dispar ca să aduni și să scazi și un drum al numerelor de urmat în ordine.
Găsești mai multe la jocuri de matematică, pe pagina simțul numerelor sau la jocurile pentru grupa mare. La vârsta asta, zece minute sunt suficiente, ideal cu tine alături ca să vorbiți despre ce se întâmplă.
Întrebări frecvente de la părinți
„Numără până la 30, dar nu-mi poate spune câte jucării sunt.”
Foarte des întâlnit. Numărarea pe de rost e ca un cântec, iar numărarea obiectelor e o abilitate care cere exercițiu. Încetiniți, așezați obiectele în linie, atingeți-l pe fiecare și terminați mereu cu „Deci câte sunt?”
„Să folosesc cartonașe cu cifre?”
Cartonașele cu cifre ajută la recunoașterea cifrelor scrise, dar singure nu construiesc înțelegerea cantității. Pune cifra alături de obiecte ori de câte ori poți.
„Tot sare peste numere.”
Numărați des împreună, în cântece, pe scări, în mașină. Copiii învață șirul numerelor prin repetiție. Numerele de după 10 și trecerea de la 19 la 20 sau de la 29 la 30 sunt locuri unde copiii se împiedică mult timp, chiar și în clasa pregătitoare.
„E rău să folosească degetele?”
Nu. Degetele sunt o unealtă de calcul cu care venim pe lume. Să arăți „trei” pe degete e un mod foarte bun de a lega un cuvânt de o cantitate.
O listă scurtă pentru părinți
Încearcă să faci câteva dintre acestea în fiecare săptămână:
- Numărați împreună obiecte din casă și întreabă „câte sunt?”
- Comparați cantități („Cine are mai multe?”)
- Jucați un joc cu zaruri sau un joc de masă
- Folosește cuvinte despre numere în rutina zilnică
- Jucați „câte s-au ascuns?”
- Lasă-l să ajute la măsurat sau la pus masa
- Numărați invers de la 5 sau de la 10
O temelie solidă
Simțul numerelor crește în liniște, din mii de momente mici cu lucruri obișnuite. Nu e nevoie să-i dai unui preșcolar socoteli abstracte. Un copil care a numărat mulți struguri, a comparat multe turnuri și a jucat multe jocuri de masă ajunge la școală știind deja, din proprie experiență, că numerele înseamnă ceva.